Viziunea lui Daniel din capitolul 7 despre cele patru fiare desigilează pentru urmașii lui Hristos un adevăr cutremurător: papalitatea nu s-a putut, nu poate și nu se va putea manifesta în prezența stinților lui YHWH, fie ei apostoli, arieni, reformatori, sabatarieni sau creștini sinceri. Despre ce este vorba? 

Daniel primește de la YHWH o viziune despre patru fiare: prima semăna cu un leu, a doua cu un urs, a treia cu un leopard, însă ultima era atât de hidoasă încât Daniel nu a găsit un termen de comparat printre animale; a caracterizat-o ca fiind „o fiară nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul diferită de toate fiarele de mai înainte i avea zece coarne”. Când se uită mai atent la această creatură hidoasă, Daniel observă ceva extrem de interesant: din mijlocul celor 10 coarne apare un corn mic. Dar acel corn nu poate să iasă până nu „smulge din rădăcini trei dintre aceste coarne”. Detaliul acesta este extrem de semnificativ și îl vom studia cu prioritate. 

Oricine a studiat cu atenție profețiile biblice a înțeles că această viziune se referă la marile imperii ale lumii: imperiul babilonian (leul), imperiul medo-persan (ursul), imperiul grec (leopardul) și imperiul roman (fiara hidoasă cu 10 coarne). Însă cine să fie acest ultim mutant corn mic? Observați vă rog detaliile: 

• Apare în timpul celei de-a patra fiarei hidoase
• Iese „din mijlocul celor zece coarne” (națiuni) ale Europei de Vest, în care fost divizat Imperiul păgân roman
• Apare „după” celelalte 10 coarne, deci după divizarea imperiului păgân roman
• NU POATE SĂ IASĂ ori manifesta în prezența a trei coarne rezistente, deci CA SĂ IASĂ TREBUIE SĂ SMULGĂ DIN RĂDĂCINI ALTE 3 COARNE. 
• Rostește cuvinte de hulă la adresa Celui Prea Înalt și Îi blasfemiază sfântul Său Nume: YHWH
• Face „război cu sfinții Celui Prea Înalt”
• Urăște atât de mult pe YHWH și Legea Sa, încât se încumetă să „schimbe vremurile și legea”, prin schimbarea vremurilor prin calendarul gregorian și zilei de închinare, din sâmbătă în duminică. 

Cine întrunește toate aceste indicii de ordin istoric și religios? Evident, Roma Papală, cunoscută mai târziu drept Biserica Romano-Catolică. Observați însă acest detaliu semnificativ: Roma papală și dominația ei NU s-a putut manifesta decât DUPĂ căderea Imperiului Roman și abia DUPĂ secolul V, exact DUPĂ distrugerea radicală a CELOR 3 COARNE. Urmașii lui Iisus (YHWH) -  apostolii, se consideră a fi MIȘCAREA CREȘTINĂ din secolul I, și deși Roma imperială se manifesta la acea dată,, DOMINAȚIA PAPALĂ NU A PUTUT APĂREA DECÂT DUPĂ ”SMULGEREA DIN RĂDĂCINI” A CELOR TREI COARNE. Dar cine au fost aceste coarne extrem de puternice, care au împiedicat apariția Romei Papale și care a trebuit să fie zdrobite ca această să poată apărea? 

HERULII, VANDALII ȘI OSTROGOȚII

Pentru Numele lui YHWH, nu vă mai lăsați înșelați de propaganda catolico-demonică ce a reușit să rescrie istoria după bunul ei plac, de atunci și până în zilele noastre, prin înșelare, intimidare și violență! Faptul că Roma Papală NU s-a putut manifesta decât DUPĂ distrugerea acestor trei națiuni, după secolul V, înseamnă că ele dețineau ÎN COMUN ceva prețios. Iar acest CEVA devine extrem de prețios de înțeles tocmai pentru că sfinții lui YHWH de pe urmă, generația care va încheia istoria acestui pământ, URMEAZĂ SĂ I SE OPUNĂ ACELEIAȘI ROME PAPALE. Romă Papală care va încerca din nou să-i distrugă prin smulgere din rădăcini, dar care de această dată va eșua definitiv, pentru că Însuși YHWH i se va opune și își va proteja poporul. Ce este acest CEVA atât de prețios?

Studiați Scripturile, în special cărțile profetice Daniel și Apocalipsa/Revelația lui Ioan, apoi cercetați istoria omenirii și veți descoperi ca și mine faptul că herulii, vandalii și ostrogoții aveau ceva în comun: erau arieni, se opuneau catolicismului, riturilor lor fastuoase și doctrinelor lor nebiblice. Dar nu tocmai propaganda catolică ne-a spălat pe creier că „arianismul este o erezie” a „ereticului Arius”? Dar nu tocmai propaganda catolică ne-a spălat pe creier că herulii, vandalii și ostrogoții erau „barbari”?

Adevărul istoric este altul: aceste trei popoare aveau o înțelegere diferită cu privire la divinitatea lui Hristos, erau popoare extrem de curajoase și care învățau TOCMAI CEEA CE ROMA PAPALĂ și-a dorit dintotdeauna să ascundă: înțelegerea corectă a raportului dintre TATĂL și FIUL ! Înțelegeți? Aici este cheia. 

Avocatul și pastorul George Edward Reid scrie în cartea sa „În vremea duminicală” la pagina 204: „De la 476 d.Hr. încoace, cele TREI PUTERI ARIENE au dominat porțiuni din teritoriul Romei, dar fiecare, la rândul ei, a fost învinsă când liderii din estul Imperiului Roman s-au unit în sprijinul Bisericii Romane din Vest. În 533, Iustinian, împăratul Imperiului Estic, l-a recunoscut oficial pe episcopul Romei (numit mai târziu „papă”) drept cap al tuturor bisericilor creștine. DAR DIN CAUZA DOMINAȚIEI ARIENE ÎN ROMA, PAPA NU AVEA OCAZIA SĂ-ȘI EXERCITE CU ADEVĂRAT ACEASTĂ PUTERE OFICIAL RECUNOSCUTĂ. Cinci ani mai târziu, în 538, Belisarius, unul dintre generalii lui Iustinian, în scoate din cetatea Romei pe ostrogoți, ULTIMII REPREZENTANȚI AI PUTERII ARIENE. Astfel, PRIN INTERVENȚIA MILITARĂ a estului Imperiului, PAPA ESTE SCĂPAT DE INFLUENȚA DOMINATOARE A STATELOR CARE ÎN RESTRÂNGEAU ACTIVITĂȚILE DIN SFERA CIVILĂ.” Așadar herulii, vandalii și ostrogoții, au ținut papalitatea la respect în timpul dominației lor și nu au permis papei să-și scoată cornul. 

Scanați istoria omenirii după moartea, învierea și înălțarea FIULUI și veți descoperi că TOATE POPOARELE ȘI INDIVIZII CARE S-AU OPUS PAPALITĂȚII AU FOST ANTI-TRINITARIENI, MOTIV PENTRU CARE AU FOST CONSIDERAȚI DUȘMANII DE MOARTE AI ROMEI PAPALE ȘI CATOLICE:  

1. Apostolii au sfârșit persecutați de Roma imperială
2. Arienii au sfârșit persecutați de Roma imperială și papală
3. Reformatorii și sabatarienii din Spania, Italia, Polonia și Transilvania, au avut toți aceste elemente în comun: au fost considerați „disidenți” și „eretici” de către Roma imperială, apoi papală, apoi inchizitorială; au sfințit Sabatul zilei a VII-a, au promovat o teocrație egalitară urâtă atât de catolici cât și de protestantismul apostaziat, au fost anti-trinitarieni, au fost considerați „secte pacifiste” dezinteresate de puterea civilă (precum papalitatea) și tot timpul au fost fugăriți, persecutați și masacrați ori de papistașii catolici, fie de protestanții apostaziați
4. Întemeietorii mișcării advente generate din rândul credincioșilor Network Connection din America, anti-trinitarieni declarați, au fost decredibilizați și izolați de aceeași entitate romană infiltrată în protestantism 
5. Apocalipsa 13 ne învață că Roma Papală va fi dominat istoria omenirii timp de 1260 de ani, pe parcursul întregul Ev Mediu, până în anul 1798, când a primit „o rană de moarte” și că această „rană de moarte.. se va vindeca.. și întreaga lume se va minuna după fiară” (Apocalipsa 13:3). „Sfinții lui Dumnezeu” se vor opune pentru ultima dată și prin puterea lui YWHW atât „cornului cel mic”, cât și protestantismului apostazia, cât și Babilonului, cât și Balaurului sau „șarpele cel vechi”, care a stat întotdeauna în spate la butoanele diverselor diversiuni, toate îndreptate împotriva Creatorului și a copiilor Lui.  

Roma papală a reușit să înșele creștinismul exact în punctele cheie: înțelegerea biblică a relației dintre TATĂL și FIUL, divinitatatea vs umanitatea lui Iisus Hristos Nazarineanul (YWHW întrupat) și ziua de odihnă. Chiar dacă unele diversiuni începuseră deja pe timpul apostolilor, Diavolul a așteptat moartea ultimului apostol și a primei generații de urmași ai acestora, ca să devieze definitiv credința apostolică spre un creștinism apostaziat, formulat de concilii omenești interesate doar de controlul maselor prin dogmă (Niceea, Constantinopole, Efes etc), care și-a permis să elimine Numele Creatorul YHWH de 6000 de ori din Vechiul Testament, a înlocuit Sabatul cu duminica, iar slujirea și închinarea față de YHWH deturnată spre slujirea Diavolului în diferitele lui ipostaze. 

În articolul viitort vom studia câteva aspecte esențiale din viața „sfinților care nu și-au plecat genunchii” în fața papalității și a Balaurului: Miguel Servet, Lelio Sozzini, Fausto Sozzini, Ferencz David, Johann Sommer, Adam Neuser, Matthias Veche- Glirius, Andreas Eossi și Simon Pechi. Toți au avut în comun următoarele elemente: 

• o repulsie categorică față de Roma papală și catolică, cu toate pretențiile ei de subjugare a libertății de gândire și închinare la bestie; 
• o determinare sfântă de traducerea corectă a Cuvântul lui YHWH, distorsionat constant de erudiții iezuiți, cu sacrificii inomabile, inclusiv arderea pe rug; 
• o înțelegere articulată și biblică împotriva doctrinei fundamentale a Romei Papale și catolice: a Trinității, ceea ce le-a adus numele de „anti-trinitarieni”; 
• o negare clară față de conceptele catolice: „nemurirea sufletului”, „divinitatea lui Hristos”, „botezul copiilor”, „tainele” etc.