Textul marcat cu roșu este o altă inserție operată în mod intenționat de Biserica Catolică în vederea introducerii doctrinei Trinității în creștinism.

1) Argumente fundamentate pe manuscrise: Există câteva zeci de manuscrise în greacă şi latină care susţin această formulă de botez, însă niciun manuscris înainte de conciliul de la Niceea (325 d.Cr.). Toate manuscrisele ce conțin această interpolare provin cel mai devreme din sec. IV d.C.

Foarte curios, nu-i așa, de vreme ce - așa cum am explicat în secțiunea Istoria trinități - tocmai  conciliul de la Niceea a formulat în formă incipientă doctrina despre trinitate. Și mai curios este că în muzee există manuscrise din sec. II şi III d.Cr şi mici fragmente din sec. I d.C. și totuşi acestea NU conţin Matei 28:19. Aceste manuscrise, au în conţinutul lor: botezul în Numele lui Iisus (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:48; Fapte 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; Galateni 3:27). Orice încercare de armonizare este forţată, între a scufunda în numele unei persoane sau în numele a trei persoane. Tatăl şi Fiul au nume distincte: Proverbe 30:4; Apocalipsa 14:1. Pasajul cu botezul trinitar este așadar o interpolare.

F.C. Conybeare un erudit în critica textuală, declară: „In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali ne aduce aminte, că manuscrisele greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.” Tot el adaugă: „In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriac Sinaitică şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”

O altă lucrare - Studii ale Cuvântului privind Duhul Sfânt, p. 48 - afirmă că: „În ceea ce priveşte MSS greacă, nu există nici unul dincolo de-al patrulea [din secolul al patrulea, există două: Vaticanus şi Sinaiticus - amblele corupte. Altele sunt de la al V-lea şi] în sus, şi pare clar, că partea siriană a Bisericii nu ştia nimic de aceste cuvinte.”

Un Manuscris în ebraică, din secolul XIV d.Cr. (1380) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem–Tob, redă diferit Matei 28:19.  Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole. Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71). În acest manuscris, textul din Matei 28:19 ,Matei 28:20 este redat astfel: „Duceţi-vă şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern”.

Howard afirmă: „Cartea ebraică a lui Matei a lui Shem-Tob este cel mai precis text al primei Evanghelii existent la ora actuală. El a suferit un proces de transmitere diferit de cel grecesc, deoarece a fost păstrat de evrei și, prin urmare, a rămas independent de Comunitatea Catolică."

(George Howard, Evanghelia ebraică a lui Matei, Mercer Univ. Press, Georgia, 1995, p.190).

Evanghelia ebraică a lui Matei nu are titluri și expresii fabricate de catolici: „a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt." Astfel Cartea ebraică a lui Matei este lipsită de prejudecăți romano-catolice, înclinații și interpolări trinitare. (George Howard, op.cit. p. 234).

În traducerea modernă a „Evangheliei Ebraice după Matei” (ediţia I - 1995, iar ediţia II - 2000), o versiune ebraică interliniară cu traducerea în engleză, realizată de profesorul G. Howard, după mai multe manuscrise ebraice ale Evangheliei după Matei, la pagina X şi XI din Introducere, ni se prezintă cele 9 manuscrise Shem-tob folosite în studiile sale, care sunt nouă manuscrise separate ale versiunii Matei al lui Shem-tob. Cu excepţia lui Shem Tob din 1380-1385 d.C, celelalte manuscrise sunt din secolele 15-17 d.C.

Mai mult, Knupfer - redactorul Monatshefte din Christadelphian (scrisă de Eusebiu) - printre numeroasele sale scrieri a compilat o colecție de texte corupte ale Sfintelor Scripturi și „cea mai gravă dintre toate falsificările denunțate de el, este fără îndoială lectura tradițională a lui Matei 28:19. „Am găsit, după o căutare moderată în aceste lucrări ale lui Eusebiu, optsprezece citări ale lui Matei 28:19 și întotdeauna în următoarea formă: „ Du-te și fă discipoli ai tuturor națiunilor în numele meu, învățându-i să respectă toate lucrurile orice ți-am poruncit." Prin urmare, avem confirmarea că Shem-Tob, F.C. Conybeare, și Eusebiu din Cezareea, toate demonstrează că Matei 28:19 nu s-a încheiat așa cum îl găsim în KJV-ul nostru. Mai mult decât posibil, evanghelia s-a încheiat cu formularea lui Isus: „Du-te, fă discipoli ai tuturor națiunilor în Numele Meu, învățându-i să păstreze toate lucrurile pe care vi le-am poruncit." Iar aceasta ar putea fi chiar o parte a Evangheliei veșnice revelată în ultimele zile. Apocalipsa 14:6 „Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia veșnică pentru a-i propovădui celor care locuiesc pe pământ și fiecărui neam, și înrudit, limbă și oameni."

O altă filieră ebraică este „Evanghelia după Evrei”, care este Evanghelia ce o foloseau ebioniții o sectă a creştinismului după spusele lui Ieronim. În Volumul VI (6) -„Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E.A. WALLIS BUDGE, volum dublu de 1490 de pagini, sunt cuprinse textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806 a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.Cr., 5 în prima jumătate a secolului XI d.Cr., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.Cr. Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.C., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.C.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, p. 637).

Eusebius, episcop de Cezarea în timpul împăratului Constantin și istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri anti-nicene din biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus, a citat acest pasaj în lucrările lui de 17 ori după cum urmează: „Ducându-vă deci, faceţi discipoli din toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”  El citează din versiunea luată de Ieronim de la nazarinienii (ebioniţii), din oraşul sirian Berea, şi apoi păstrată în biblioteca pe care o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: De viris inlustribus cap. III).

Observăm că în nici una din variantele ebraice nu apare fraza: „botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh”. Ea este o interpolare timpurie, şi această interpolare a avut loc în sec. IV d.Cr. Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, se afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în formula „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.

Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul.

2) Argumente de ordin lingvistic:  În primul rând, observăm în textul grecesc că "botezându-i" (pe ei, la masculin, în greacă: autous) şi "învăţându-i" (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu "naţiunile" (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord de gen, în loc de autous, ar trebui să fie scris auta.

Vezi în acest sens nota de subsol de la Noul Testament şi Psalmii, traducerea tipărit în 1993 de Societatea Christliche Literatur – Verbreitung, care afirmă la note de subsol: „Cuvântul „botezându-i” nu se acordă gramatical cu "naţiunile" (neutru în limba greacă), ci doar cu cei care au devenit ucenici (botezându-i, masculin în limba greacă)...” Se pare că atunci când acest pasaj a fost modificat, nu s-a ţinut cont de gen, şi trecând chiar peste gramatica din limba greacă, au interpolat în pripă fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.

În al doilea rând, nimeni nu face buni ucenici „botezându-i”, ca apoi să-i învețe „să păzească tot ce v’am poruncit”. Până și praxisul actual din bisericii arată că ucenicii sau discipolii se fac prin învăţătură, şi abia după aceea sunt botezaţi. Conform Scripturii, devii ucenic prin învăţătură căci este scris despre Domnul că: „Isus făcea şi boteza mai mulţi ucenici decât Ioan” (Ioan 4:1). Este interesant că Scriptura nu spune: „faceți ucenici prin botez!”. Iisus îi făcea ucenici prin învăţătură (peripatetică!) şi abia după ce deveneau ucenici, după ce Îl urmau, abia atunci îi boteza.

În al treilea rând, în 1Petru 3:21, în Noua Traducere românească 2007, găsim scris: „aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Iisus Cristos”. La note de subsol se explică: „Sau: promisiunea (în sensul de angajament); sau: cererea”. Din acest text observăm şi învăţăm că botezul are loc prin învierea lui Iisus, dar botezul este un răspuns (o cerere, un angajament) adresat „către Dumnezeu”. Nu putem adresa acest botez lui Dumnezeu Tatăl, în Numele lui Dumnezeu! După cum nu putem face o rugăciune, o cerere către Dumnezeu în Numele lui Dumnezeu! O astfel de rugăciune nu ar fi ascultată.

Biblia învață clar: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, veți primi” (Ioan 15:16; Ioan 16:23). De aceea botezul se face doar în Numele lui Isus Mijlocitorul nostru, astfel că Tatăl este Cel ce acceptă răspunsul nostru la dragostea Lui, exteriorizat prin botez, şi ne dă atunci Spiritul Său Sfânt.

3) Argumente de ordin logic:

Dacă Iisus ar fi poruncit ucenicilor să boteze toate neamurile în numele trinității, ucenicii ar fi trebuit să fi făcut întocmai cum li s-a poruncit. Însă cartea Faptele Apostolilor demonstrează că niciodată cineva nu a fost botezat de ucenici în "Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt", ci doar "în Numele lui Iisus." Logica ne învață că de vreme ce ucenicii n-au botezat pe nimeni în numele trinității, înseamnă că niciodată nu li s-a poruncit aceasta.

  Concluzia: sintagma „botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” este o interpolare frauduloasă operată de Biserica Catolică (ne-ortodoxă în praxis!), făcută cu scopul de a introduce în creștinism doctrina despre trinitate - o deviere de la adevărul întregii Scripturi.