Doctrina Trinității este doctrina de bază a creștinismului catolic, ortodox și protestant.

Ea enunță teza unui singur Dumnezeu ce constă în trei persoane distincte și independente

- Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Spiritul Sfânt - persoane unite în aceeași esență divină.


Tatăl este Dumnezeu, dar nu este aceeași persoană cu Fiul sau cu Spiritul Sfânt.

Fiul este Dumnezeu, dar nu este aceeași cu Tatăl sau cu Spiritul Sfânt.

Spiritul Sfânt este Dumnezeu, dar nu este acceași persoană cu Tatăl sau cu Fiul.

Cuvântul "Dumnezeu" se referă la o triadă de persoane: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt.


Cele trei persoane divine distincte co-eterne și co-egale sunt triunicul Dumnezeul.

Contradictoriu, Fiul se generează continuu de la Tatăl și se subordonează continuu Acestuia, ceea ce anulează teza de mai sus.


Este doctrina trinității o doctrină biblică sau bisericească?

Ai avut vreodată curiozitatea să verifici personal dacă doctrina trinității este o învățătură biblică?

Din copilărie am fost învățați să înțelegem Dumnezeirea doar prin termenul "trinitate".
 Dacă trinitatea este un concept bilbic, atunci trebuie să îl găsim în Biblie. 
Dacă nu, atunci cine l-a generat și cu ce scop a fost introdus în creștinism? 

Afectează modul în care înțelegem Dumnezeirea felul în care înțelegem celelalte învățături creștine?
A fost adevarata înțelegere despre Dumnezeire denaturată în mod voit?
Cine și-ar fi dorit asta?
Care este de fapt miza acesti doctrine?

Am luat aceste interogații ca ipoteză de studiu și ne-am întors la istorie și la Biblie.
Ce am descoperit? Citește mai departe.

Premisa studiului

Un tată omenesc își dorește în mod natural să fie cunoscut de fiii și de ficele lui. De ce atunci Tatăl ceresc și-ar fi dorit asta mai puțin în raport cu fiii și ficele Sale pământești, pentru răscumpărarea cărora a "murit în Iisus împăcând lumea cu Sine"?

Noi credem că tot ceea ce a fost revelat în Sfintele Scripturi face dovada irefutabilă că Tatăl nostru ceresc și-a dorit să SE facă CUNOSCUT copiilor Săi. "În multe rânduri și în multe feluri" El a apelat la patriarhii și profeții din vechime, mai apoi prin Iisus și apostoli, ca să fie DESCOPERIT oamenilor, și nicidecum să fie ascuns, ori făcut... o taină, sau o doctrină  ezoterică complicată, pe care un copil să nu fie în stare să o înțeleagă. Dar Împotrivitorul lui Dumnezeu a făcut tot ce a putut ca să bruieze, apoi să deturneze această cunoaștere vitală.

Vom încerca în acest studiu să aflăm CINE este Dumnezeu - Yahve Elohim al Vechiului Testament. NU vom intra în nicio analiză asupra naturii Lui sau ce este El. Aici ne vom limita la ceea ce stă scris: "Dumnezeu este duh." (Ev. după Ioan 4:24). Mai mult nu ne-a fost descoperit. Unde revelația se oprește, ne vom opri și noi.

I.

Primul sinod ecumenic:
Niceea, anul 325 

Conciliul ecumenic respinge învățătura lui Arius că supremul Tată a existat înainte de Fiul. El înțelegea că "dacă Tatăl a născut pe Fiul, atunci cel care a fost născut a avut un început în existență, și de aici rezultă că  
a existat un moment în care Fiul nu a fost."

Conciliul ecumenic de la Niceea impune termenenul "homoousios" (dintr-o substanță) pentru a defini relația dintre Tatăl și Fiul. Duhul Sfânt nu este încă prezentat ca a treia persoana a vreunei entități triunice. 

Constantin cel Mare, conducător militar și închinător fidel al "soarelui invincibil", impune acest crez în concliu amenințând episcopii prezenți la conciliu cu exilul, forțând astfel consțiințele acestora. Grija lui nu era studierea adevărului biblic, 
ci unitatea și stabilitatea imperiului roman, care nu puteau fi asigurate în condițiile divizării religioase. 

Conciliul impune pe lângă trinitate și:
- sfințirea duminicii în locul Sabatului biblic
- închinarea la icoane, sau înfățișări ale celor sfinte, neomenești.
Citește mai mult

II.

Al doilea sinod ecumenic:
Constantinopole, anul 381

Convocat de împărații Grațian și Theodosius I pentru a se lua măsuri împotriva arienilor și pentru a se judeca cazul episcopului Constantinopolului, Maximus I.

Rezultatele sinodului au fost cuprinse în lucrarea doctrinara cu titlul "tomos kai anathematismos engraphos" 
(raport și anateme), care s-a pierdut. 

Consiliul completatează Crezul de la Niceea. Pentru prima dată este luat în discuție locul și rolul Duhului Sfânt în treime, afirmându-se că Duhul Sfânt este Dumnezeu la fel cum și Tatăl și Fiul sunt. 
Se declară co-substanțialitatea și co-eternitatea celor Trei Persoane ale lui Dumnezeu și umanitatea Fiului întrupat. .

Totuşi, chiar şi după ce lucrările conciliului se încheie, nu toţi acceptă Trinitatea. Mulţi se opun acesteia şi devin obiectul unei persecuţii violente. 

A fost nevoie de secole lungi si sumbre pentru ca Trinitatea să fie formulată.

Citește mai mult

III.

Formulările așa-numiților 
"părinți capadocieni"

Vasile cel Mare (330-379), Grigore de Nyssa (335-384) și Grigore de Nazianz (329-390) ramân artizanii formulării doctrinei despre Trinitate. Formulările lor s-au axat mai mut pe cele trei hypostasis-uri ale Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt mai degrabă decât pe ceea ceea ce s-ar numi "unitatea substanței divine". 

Termenul grecesc hypostasis ajunge să fie conciliat cu termenul latin persona (mască, rol). Cei trei fac eforturi considerabile să elimine confuziile implicite generate de nelucrabilitatea concepției despre Trinitate dintre teologii apuseni de limbă latină și teologii răsăriteni de limbă greacă. Ei reușesc să reconcilieze întelegerile diferite anterior prin formula "o substanță (ousia) în trei ipostaze (hypostasis)", ceea ce devenea compatibil cu formularea lui Tertulian "trei persoane într-o substanță".

Cum se putea însă ca UNICUL DUMNEZEU să existe în trei persoane distincte? Capadocienii recurg la un fluviu de explicații, printre care faptul că Tatăl este izvorul vieții, este nenăscut, Fiul este născut iar Duhul purcede.  A fost nevoie de criza generată de filioque (lat. "și de la Fiul") ca schisma profundă dintre vest și est, biserica catolică și ortodoxă să devină un fapt. 
Citește mai mult

Atmosfera din conciliile ecumenice

„Ar fi fost de așteptat ca creștinismul să nu apară în nici o altă ipostază într-o mai mare maiestuozitate impunătoare decât la Sinoadele ecumenice, întruniri care se presupune că strâng din toate colțurile lumii cei mai eminenți prelați și cei mai distinși clerici; că o pioșenie elevată și senină va fi guvernat lucrările acestor adunări și că o profundă și imparțială cercetare va fi epuizat orice subiect în dezbatere; că patimile omenești și interesele meschine vor fi stat rușinate și umile în fața măreței adunări; că simplu, simțul propriei lor demnității sau măcar dorința de a lăsa fraților lor întru credință o bună impresie prin solemnitatea și seriozitatea credinței lor, va fi exclus absolut toate excesele de comportament și limbaj. Istoria ne arata însă melancolic exact inversul: nicăieri nu este creștinismul mai puțin atractiv, și dacă ținem seama de tonul și caracterul obișnuit al lucrărilor, mai lipsit de autoritate decât în Sinoadele ecumenice ale bisericii. În general acestea se prezintă sub forma unei ciocniri feroce a două facțiuni rivale, din care nici una nu cedează dar care amândouă mărturisesc împotriva propriei convingeri și credințe. Intriga, nedreptatea, violența, liberul arbitru, decizia impusă dar nu consimțită, hotărârile luate cu forța, acea forță a unei majorități turbulente și zgomotoase, deciziile luate pe baza ovațiilor sălbatice mai degrabă decât pe baza cercetării sobre, demisiile de la bunul simț și comportamentul civilizat, scad onoarea și neaga rațiunea de a fi a cel puțin ultimelor Sinoade. [...] jubilări și veselie la blestemarea în chinurile Iadului a adversarului umilit, degenerarea și decăderea este rapidă începând cu Sinodul ecumenic de la Niceea la cel de la Efes, unde fiecare tabără a venit hotărâtă să folosească orice mijloace pentru a-și strivi adversarul, mergând de la precipitarea lucrărilor până la manevre în culise, de la influența ocultă până la mită și șantaj; a fost prezentă acolo încurajarea violenței mulțimii (dacă nu apelul deschis la violență) pentru influențarea deciziilor întrunirii; fiecare avea propria gloată de prostime violentă adusă de acasă pentru a-și sprijini punctul de vedere; și nici unul nu se dădea înapoi de la nici un mijloc pentru a obține împlinirea anatemelor și blestemelor lor către ceilalți, prin instigarea persecuției funestei stăpâniri a vremii.

Henry Hart Milman, DD, History of Latin Christianity

Descrierile
 istoricilor 
și ale 
enciclopediilor 
despre 
rădăcinile doctrinei trinității:

„Creştinismul nu a distrus păgînismul; el l-a adoptat (. . .). Ideea de Trinitate divină a provenit din Egipt.“
 Will Durant - istoric

„În religia indiană, de exemplu, întîlnim treimea lui Brahma, Şiva şi Vişnu; în religia egipteană, triada lui Osiris, Isis şi Horus (. . .). Ideea unei Trinităţi o găsim nu numai în religiile istorice. Atragem atenţia mai ales asupra concepţiei neo-platoniciene cu privire la Realitatea supremă sau absolută“ care este „reprezentată sub o formă trinitară.“ James Hastings în Encyclopædia of Religion and Ethics
„Ideea de Trinitate a ajuns la deplina sa dezvoltare în Evul mediu, în Occident, cînd scolastica a început s-o explice prin intermediul filozofiei şi psihologiei.“
The Encyclopedia Americana

„Trinitatea platoniciană care nu a fost, de fapt, ea însăşi decît un fel de aranjare, de nouă dispunere a triadelor mai vechi ale popoarelor care existaseră înainte, pare să fie în realitate Trinitatea filozofică, raţională, adică Trinitatea de atribute care a dat naştere triplicităţii de ipostaze sau de persoane divine ale bisericilor creştine. (. . .) Această concepţie a Trinităţii divine a filozofului grec (. . .) se găseşte pretutindeni în vechile religii [păgîne].“ 
Maurice Lachâtre în Nouveau Dictionnaire Universel 
„Pentru teologii egipteni Trinitatea era cea mai importantă disciplină (. . .). Ei considerau o asemenea reunire de dumnezei drept o singură fiinţă, despre care se poate vorbi la singular. În felul acesta se constată că forţa spirituală a religiei egiptene dezvăluie legătura directă cu teologia creştină.“  Siegfried Morenz în Egyptian Religion

„Doctrinele Logosului şi ale Trinităţii au primit această formă începînd de la Părinţii greci care (. . .) erau, direct sau indirect, puternic influenţaţi de filozofia lui Platon. (. . .) Este incontestabil faptul că această filozofie a constituit pentru biserică o sursă de eroare şi corupţie.“
The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge
„Dacă este adevărat că creştinismul a triumfat asupra păgînismului, nu este mai puţin adevărat că păgînismul a reuşit să corupă creştinismul. Biserica din Roma a înlocuit deismul pur al primilor creştini (. . .) prin incomprehensibila dogmă a Trinităţii. În mod asemănător, numeroase doctrine păgîne inventate de egipteni şi idealizate de Platon au fost adoptate pentru că erau considerate demne de încredere.“ Edward Gibbon în History of Christianity

„Doctrina Trinităţii a apărut în mod treptat şi relativ tîrziu; (. . .) originea sa este complet străină de Scripturile ebraice şi creştine; (. . .) ea s-a dezvoltat şi a fost introdusă în creştinism cu ajutorul Părinţilor platonicieni.“
Alvan Lamson, DD, The Church of the First Three Centuries

Întrebarea

... pe care cei mai mulți creștini NU și-au pus-o:

Este doctrina Trinității învățată în mod explicit în Noul Testament sau este o doctrină păgână converită la creștinism? 

Biserica catolică avea să rezolve "impedimentul" adăugând în Biblie textul din Matei 28,19 și cel din 1 Ioan 5:7-8. 
Însă n-a reușit mai devreme de secolul XII - XVI, 
  ceea ce ne ajută să identificăm mai ușor sursa și intențiile obscure ale sistemului religios care l-a introdus în creștinism planificat, coordonat și ilicit.
Citește mai mult

# Wikipedia:

Desi termenul "trinitate" nu este menționat în Sfânta Scriptură - niciun apostol sau proroc nu a scris despre aceasta - la data de 28 februarie 380 împăratul Teodosiu a declarat „credința trinitară” drept religie de stat. 
Primul conciliu de la Constantinopol a confirmat această decizie în luna mai 381.
Astfel, toți cetățenii Imperiului Roman au fost obligați să accepte religia creștină. 

# Trinitatea.eu
după evaluarea probelor istorice:

Trinitatea este un man-made-concept, un alt compromis dintr-o serie nefericită de încercări omenești de a defini ceva de nedefinit: Dumnezeirea. Termenul a fost impus de împărați necreștini intersați de pace în imperiu cu orice preț și de teologi orgolioși, care au făcut din trinitate fundamentul teologic al bisericilor tradiționale și al unor biserici protestante.
Tu ce crezi?

# Ei nu  au crezut în doctrina trinității. Unii dintre ei au fost martirizați. 

Arius - preot creștin din Alexandria
Wulfila - misionar creștin Moesia Inferioară 
Michael Servetus - poliglot, om de știință renascentist, medic și teolog
John Milton - poet poliglot englez
Isaac Newton - matematician, fizician, astronom si teolog, cel mai mare om de știință din toate timpurile.

Știai că... ?

#
Împăratul Constantin cel Mare - reprezentantul statului (sic!) - a fost cel care a convocat Conciliul de la Niceea. Potrivit lui Eusebius, tot el a fost cel care a impus termenul-formulă "homoousion" ca soluție, 
probabil la sugestia lui Hosius. Demn de remarcat este că termenul grecesc "homoousion" se traduce în latină cu "consubstantialitas", iar în limba română cu "consubstanțial", termen folosit extensiv doar de biserica catolică.

#
Din 318 participanții la Conciliul de la Niceea, doar trei - Arius și alți doi preoți - au refuzat să semneze 
crezul impus de Constantin. Ei au fost excomunicați și alungați din imperiu. 
Chiar dacă nu aveau o înțelegere deplină asupra Dumnezeirii (dar cine se putea lăuda cu asta ?!), 
este de remarcat curajul lor de a sta pentru ceea ce credeau și respinge crezul mainstream. Probabil că mulți dintre așa-numiții "eretici" au fost mai aproape de Adevăr decât cei care îi persecutau.

#
Constantin și-a schimbat mai târziu punctul de vedere cu privire la arieni și învățătura lor  și a susținut episcopii care au respins formula trinitară. Arius a fost reabilitat. Mulți dintre succesorii săi au procedat la fel, inclusiv primul împărat care a fost botezat în credința niceniană - Theodosius cel Mare, împărat între anul 379 și 395. 

#
Modul în care Arius înțelegea relația dintre Tatăl și Fiul poate fi astăzi decât reconstruit din puținele fragmente care au supraviețuit distrugerii sistematice a scrierilor lui de către oponenții săi.  
Se pare că el argumenta că de vreme ce Dumnezeu Tatăl este absolut, nenăscut și etern, 
înseamnă că "singurul Său Fiul născut" este într-un anumit sens subordonat Tatălui
și că "a fost un timp când Fiul nu era". 
Prin asta el nu înțelegea, așa cum pretind oponenții săi, că Fiul a fost creat asemenea celorlalte creaturi și nici că Fiul este eminamente divin, ci că Logosul a fost un Mijlocitor, un Intermediar. În acest sens s-ar putea ca de fapt Arius să fi fost mai degrabă semi-arian decât arian în gândire, ceea ce însă este dificil pentru noi de determinat,
din lipsă de documente originale credibile.
Ce știm sigur este că fiind format la școala teologică a lui Antiochene, Arius era interesat de apărarea 
învățăturii că Dumnezeu-Este-Unul-Singur și prezervarea istoricității omului Iisus. 

Astăzi există mulți cercetători serioși ai Sfintelor Scripturi care admit că subordonarea evidentă 
a lui Iisus față de Tatăl Său - fie ea voluntară - ar trebui studiată și aprofundată mai mult.


Trimite un feedback :)

Credeți că sistemul catolic s-a schimbat?

NU. A schimbat doar temele de exploatare 



CRIZA DE MEDIU ȘI CRIZA SOCIALĂ


Enciclica LAUDATO SI - 24 mai 2015



Exploatează în interes propriu pretinsa CRIZĂ DE MEDIU


# Abundă în limbaj panteist și teologie panteistă.

# Promovează agenda agresivă a catolicismului pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, sub conducerea papei.

# Cheamă la o odihna obligatorie, sub pretextul nevoii familiilor pentru un timp împreună.

# Fură termenul „Shabbat” din cultura iudaică (care întotdeauna a  desemna ziua de „sâmbătă”) și îl folosește doar cu referire la ziua de duminică, zi de închinare impusă de catolicism pe baza pretinsei sale autorități religioase.

# Se dorește instaurată „o nouă normă”.

# Papa vrea cu orice preț să devină liderul moral al lumii.

# Catolicismul vrea să fie considerat singura entitate din lume care să propună o soluție la pretinsele crize de mediu.



Enciclica FRATELII TUTTI  - 3 octombrie 2020


Exploatează în interes propriu CRIZA SOCIALĂ provocată de elita globalistă


# Abundă în terminologie și teologie panteistă.

# Promovează agenda catolicismului pentru instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.

# Promovează umanismul.

# Promovează socialismul marxist.

# Promovează teologia socială / socialistă. 

# Promovează "salvarea colectivă" în dauna individului.

# Promovează sincretismul religios.

# Reclamă unirea cu lumea musulmană.

# Individualitatea este înfierată și eliminată.

# Proprietatea privată este privită ca o condamnabilă formă de  egoism ce trebuie eradicată.

# Ca în Evul Mediu, proprietarul de drept al tuturor proprietăților este biserica catolică, oamenii fiind având doar dreptul de folosință al acestora.

# Promovează ateismul revoluției franceze.

# Criza actuală este nuanțat valorificată pentru implementarea așa-numitului "new normal" și a "the common good".

Ești invitat personal la ... două nunți !

S-ar putea să zici că nu te intereseze nunta asta... dar tu o interesezi pe ea! De ce?

Pentru că în curând vei fi invitat la două nunți. Mai devreme sau mai târziu va trebui să alegi la care nuntă mergi, de partea cui ești și cui vrei să îți încredințeși viața.

Nu ai decât o opțiune... Prima nunta este ecumenică și se oficiază de Vatican. Va fi o căsătorie de compromis: cu fast, dar fără binecuvântarea lui Dumnezeu (vezi video).


A doua nuntă este dintre Iisus și Mireasa Lui. Ea vine din suferință, batjocură și chin.

Ea îi simbolizează pe cei care îl vor întâmpina pe Iisus la revenirea Sa. Ea îi reprezintă și pe cei credincioșii din toate timpurile, pe cei 100 000 000+ martiri care au murit pentru adevăr în timpul Reformațiunii, care nu s-au lăsat înșelați de confuzia vinului Babilonului amestecat în toate băuturile răcoritoare ale vremurilor, care mai bine    și-ar fi pierdut viața decât să-L dezonoreze pe Mântuitorul lor. Vii și tu la nuntă?ph


                                                                                        Selectează setări + subtitrare în limba română

Share by: