Acest verset mai este cunoscut sub numele Comma Johanneum, însă acest verset se găseşte numai în 8 manuscrise, dintre care 4 au acest verset în notiţele de pe marginea manuscrisului. Cele mai multe manuscrise (2318, 221, 61, 88, 429, 629, 636 si 918) îşi au originea în secolul al XVI-lea, un manuscris anterior din secolul X, codex 221, include acest pasaj în notiţele marginale ale manuscrisului, ceea ce denotă ca notiţele au fost adăugate după ce manuscrisul original a fost deja scris. Nu este nici o evidenţa a acestui pasaj în manuscrisele din greaca până în anii 1500. Acest pasaj devine cunoscut după apariţia Noului Testament scris de Erasmus în anul 1516. Sunt dovezi ca în secolul al IV-lea în Omilia Latina, acest verset este găsit într-o forma alegorica făcând referinţă la Trinitate. Mai târziu găsim acest pasaj introdus în copiile Bibliei în limba Latina, Vulgata, versiunea Biblica pe care Biserica Catolica o foloseşte.

Formula Trinitară este găsita abia în ediţia a treia a Noului Testament în greaca a lui Erasmus (1522) și se datorează presiunilor exercitate de Biserica Catolica asupra lui Erasmus. După apariţia primei ediţii, în care Erasmus nu a inclus acest versete, o furie excepţională s-a ridicat din partea prelaţilor catolici, ceea ce l-a constrâns pe Erasmus sa se apare, explicând că nu a găsit acest pasaj în nici un manuscris grecesc. In anul 1520, apare la comandă codex 61, scris de Roy (sau Froy) la Oxford, după care Erasmus s-a găsit constrâns să introducă acest pasaj în ediţia a 3 a versiunii scrisă de el în anul 1522.

Putem așadar să afirmăm că acest pasajul cu pricinele nu a fost scris de Sfântul apostol Ioan, ci a fost adăugat mai târziu, şi deci nu este inspirat.

Pasaul nu este omis doar de Biblii în limba română, însă și Versiunea Revizuită în engleză omite acest verset şi toate traducerile moderne: Emphatic Diaglott, traducerea lui Young, traducerea American Union, Versiunea Îmbunătăţită. Aceasta din urmă explică: „Acest text cu privire la mărturia în cer nu se găseşte în nici un manuscris grecesc scris înainte de secolul al cincilea. Nu este citat de către nici unul din scriitorii ecleziastici greci, nici de către vreunul din părinţii latini timpurii, nici chiar când subiectele pe care le-au tratat i-ar fi condus în mod firesc să apeleze la autoritatea lui: de aceea este evident nelegitim”.

Comentariul critic al lui Lang, referindu-se la acest pasaj nelegitim, spune: „Aceste cuvinte lipsesc în toate codexurile greceşti, de asemenea în Codicele Sinaitic [cel mai vechi manuscris grecesc cunoscut] şi în toate versiunile vechi, inclusiv în cel latin, din secolul al optulea, iar [în manuscrisele apărute] de atunci încoace ele se găsesc în trei variante. În ciuda controverselor trinitariene, nici măcar un Părinte grec sau vreun Părinte al Bisericii latine vechi nu se referă la ele”.

Concordanţa greco-engleză a lui Hudson afirmă: „Cuvintele nu se găsesc în nici un manuscris grecesc înainte de secolul al XV-lea sau al XVI-lea şi în nici o versiune timpurie”.

Textul este considerat o interpolare și de către cercetători celebrii ai Bibliei, recunoscuţi pentru capacitatea lor intelectuală: Sir Isaac Newton, Benson, Clark, Horne, Griesbach, Tischendorf, Tregelles, Lachman şi Alford.

Dr. Constantine Tischendorf spune: „Consider ca o necuviinţă a continua publicarea acestei adăugiri nelegitime ca parte a Epistolei”.

Profesorul T.B. Wolsey întreabă: „Oare nu cer adevărul şi onestitatea ca un astfel de text să fie scos afară din Bibliile noastre engleze — un pasaj pe care Luther nu l-a exprimat în traducerea sa şi care nu s-a strecurat în Biblia germană până după aproape cincizeci de ani de la moartea sa?”

Dr. Adam Clarke comentând asupra acestui text spune: „Probabil că acest verset nu este autentic. Lipseşte din orice manuscris al acestei epistole scris înainte de inventarea tiparului, cu excepţia unuia — Codicele Montfortii, de la Colegiul Trinităţii din Dublin. Celelalte care omit acest verset sunt în număr de 112. Lipseşte atât în Sirian cât şi în Arab, Etiopian, Coptic, Sahidic, Armean, Slavon etc., într-un cuvânt, în toate versiunile vechi în afară de Vulgata; şi chiar în această versiune, multe din copiile cele mai vechi şi mai corecte nu-l conţin. De asemenea lipseşte în toţi Părinţii greci vechi, precum şi în cei mai mulţi chiar şi dintre latini”.

Concluzia evidentă este că unii scribi trinitarieni şi-au permis să modifice la comandă textul biblic introducând cuvinte străine în Cuvântul lui Dumnezeu. Faptul în sine deși ne dezamăgește, nu ne surprinde; n-a fost nici prima data, nici ultima cand Biserica Catolică și-a permis să modifice Cuvântul lui Dumnezeu, sa adauge la el sau să taie din el (așa cum a făcut în cazul celor 10 porunci din cartea Exodul, unde a scos de tot

porunca a IV-a și au împărțit porunca a X-a în două ca să dea la număr), în ciuda avertizării din următoarea carte după 1 Ioan - scrisă de același apostol Ioan, Apocalipsa, că Dumnezeu va pedepsi aspru astfel de demersuri intenționate și ilicite.

Pasajul studiat NU își are locul în Sfintele Scripturi, el nefiind inspirat de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu avem dreptul moral să construim vreo doctrină pe baza acestuia și astfel un motiv suficient ca să considerăm doctrina Trinității nebiblică și nefondată.