Monoteismul iudaic denotă o lipsă fundamentală: lipsa Fiului. Îi lipsește Fiul și acceptarea Acestuia, ceea ce duce într-o direcție cu drum închis, fără speranță.. fără viitor. Căci dacă nu vrei să crezi în Fiul, nu poți crede în Tatăl, iar dacă îl respingi pe Fiul, îl respingi pe Tatăl care „a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în EL să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ev. după Ioan 3:16).

Monoteismul creștin a alterat personalitatea și lucrarea Fiului, pentru că în creștinism Duhul Sfânt înlocuiește lucrarea și promisiunea Fiului care a zis că „voi fi cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Ev. după Matei 28:20) și „nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi” (Ev. după Ioan 14:18).

Monoteismul islamic neagă Fiului rolul de unic Salvator care a „murit pentru păcatele noastre, după Scripturi (1 Corinteni 15:3), „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:15).

Apostolul Ioan este foarte clar atunci când scrie că Fiul întrupat ca Isus/Yahve din Nazaret fusese „la început cu Dumnezeu”, că toate lucrurile au fost aduse la existență de Tatăl prin El și nimic din ce a fost creat nu a fost făcut de altcineva sau în absenta Fiului (Ioan 1:2-3). Și că tocmai acest Singur Fiu veșnic era acum „adevărata Lumină care venind în lume luminează pe orice om” (v.9). El era „EmanuĒL”..  „Dumnezeu cu noi”.

Dacă iudaismul a sfârșit prin a-L urâ, respinge și omorâ fizic pe Fiul lui Dumnezeu devenit om, iar islamul L-a redus la „profet”, creștinismul a produs cea mai mare confuzie cu privire la Fiul făcut trup, care a locuit printre noi plin de har și de adevăr (Ev după Ioan 1:14). A inventat trei dumnezei care sunt una, dar trei dumnezei distincți. Deși apostolii învățaseră și predaseră în generația lor că pentru ei „nu este decât un singur Dumnezeu” (1 Corinteni 8:4), „un singur Dumnezeu: Tatăl DE LA care (sursa) vin toate și pentru care trăim și noi și un singur Domn: Iisus Hristos PRIN CARE (interfața, mijlocitorul) sunt toate și PRIN EL și noi.” (1 Corinteni 8:6). Însă creștinismul, în mod asumat a dărâmat fundamentul credinței apostolilor și a pus o altă temelie cu trei dumnezei distincți (Tatăl nu este Fiul, Fiul nu este Duhul Sfânt și Duhul Sfânt nu este Tatăl; dar - paradoxal - toți sunt una). Evident e un triteism păgân mascat, intenționat să lase mintea perplexă și incapabilă să  delimiteze adevărul de minciună. Creștinismul a mascat introducerea duminicii ca zi de odihnă pe lângă Sabatul biblic, renunțând apoi la Sabatul zilei a VII-a, lăsat omului întru sfințire încă de la creațiune. Creștinismul a încurajat închinarea la morți, închinarea la idoli, sărbătorirea Crăciunului sau X-mass-ului. Halloween-ul barbar a devenit ocazia de bucurie a tuturor creștinilor care avea acum dezlegare  la distracție lumească în luminile bostanului hidos. Creștinismul a avut chiar obrăznicia „să schimbe timpurile și legea”, să schimbe până și calendarul biblic cu cel iulian, apoi gregorian, asigurându-se că oamenii nu vor putea trăi decât în înșelare și confuzie.

Tocmai de aceea Martorul credincios și Adevărat ne poruncește să ieșim din confuzie spunând: ieșiți din Babilon, copiii Mei, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți pedepsele ei (Apocalipsa 18). Să ieșim din Babilon! Să ieșim înainte de a se prăbuși peste noi, peste familiile noastre, peste bisericile noastre. Să ieșim azi. Nu vom putea ieși singuri după cum nu ne-am putea scoate dintr-o groapă trăgându-ne de păr. Avem nevoie de Cineva din exterior să ne ajute, deoarece confuzia este prea mare și structurală. Dumnezeu însă, odată cu chemarea de ieșire ne întinde și Mâna Sa Salvatoare. Căci el rămâne Yahve-Elohim.. din generație în generație până la sfârșitul veacului.