# nu poate fi găsită nicăieri în Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament;

# patriarhii, profeții, Iisus Hristos și ucenicii Săi nu aveau cum să creadă în trinitate, fiind monoteiști;

# doctrina trinității este o dogmă păgână și irațională, care nu poate fi înțeleasă de minte; ceea ce contrazice principiul apostolului Pavel cu privire la revelația despre Dumnezeu care trebuie să poată fi „înțeleasă de minte” (Romani 1:18-20)

# subminează autoritatea divină a Tatălui și a Fiului, Scripturile și legea morală, în timp ce ridică autoritatea Bisericii catolice, a „Duhului Sfânt” și a tradițiilor bisericești, omenești;

# istoria creștină aduce nenumărate dovezi că toți aceia care au respins această dogmă păgâno-filosofică au fost persecutați și omorâți fără milă de Biserica Catolică, indiferent dacă au fost savanți ori oameni simplii;

# pentru că, în contemporaneitate, acceptarea acestei doctrine a devenit o condiție obligatorie a primirii calității de „membru” al oricărei biserici creștine în Consiliul Mondial al Bisericilor.

Reconstruirea înțelegerii lui Arius despre Tatăl și Fiul

De ce această înțelegere trebuie reconstruită? Deoarece catolicii au distrus sistematic toate scrierile lui Arius pentru ca nimeni să nu mai poată cunoaște adevărul cu privire la ceea ce credea el și cu privire la înțelegerea corectă, transmisă de apostoli, despre relația corectă dintre Tatăl și Fiul.

Arius fusese discipolul discipolului lui Ioan apostolul, deci este mult mai probabil că ceea ce credea el fusese crezut și de apostoli. Respectiv că Hristos era „Fiul lui Dumnezeu”, și că de vreme ce Scripturile în numeau „fiu”, aceasta presupunea că avea un „tată” și „un început”. Arius credea din tot sufletul că Tatăl este din veșnicii, în timp ce Fiul nu. Fiul era „unicul fiu născut al Tatălui”, ceea ce implica că „a fost un timp când El nu era”. Arius credea că Fiul fusese dinainte de timp (creat în raport cu planeta Pământ și cu pământenii), într-un moment imposibil de precizat, însă nu din veșnicii. Fiul nu era veșnic în stânga timpului, dar El avea să fie veșnic în dreapta lui. 

După cum Fiul era „singurul născut al Tatălui”, tot așa Iisus Hristos va fi fost „cel întâi născut din toată creația” (Coloseni 1:15-16).

Fiul era de aceeași natură cu Tatăl, iar Tatăl a găsit plăcere să creeze prin El toate lucrurile și creaturile. Nu este nimic creat care să nu fi fost creat de Tatăl prin Fiul Său. 

Tatăl a hotărât ca Fiul Său să primescă tot.. viața, nemurirea, judecata. De ce? Din iubire pentru Fiul Său. 

Fiul a hotărât ca pe toate acestea să i le pună la picioarele Tatălui. De ce? Din iubire pentru Tatăl Său.

Ca să se asigure că înțelegerea corectă a lui Arius despre Tatăl și Fiul urma să fie distrusă pentru totdeauna, Constantin cel Mare a dat un edict prin care toate scrierile lui Arius trebuiau să fie arse, iar cei care aveau să fie prinși că dețin scrierile lui, trebuia să fie arși la rândul lor.

Care este intriga din spatele „doctrinei trinității”

Lucifer a fost creat, nu născut din Tatăl. Atunci când s-a născut în el mândria și păcatul, n-a mai vrut să accepte că Fiul, prin natura Lui de „singur-născut din Tatăl”, era mai mare și mai presus decât toate celorlalte ființe „create”, inclusiv mai mare și mai presus decât el. Atunci au apărut acuzațiile luciferice îndreptate împotriva Fiului, apoi împotriva Tatălui. Situația s-a agravat când Lucifer nu a fost primit în „consiliul divin” format doar din Tatăl și Fiul. Acuzațiile s-au transformat atunci în ură împotriva Celui Prea Înalt și într-o propagandă acerbă printre îngeri că se impunea ca ei lupte alături de el pentru „libertate” împotriva nedreptății divine. „ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii Lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncați şi îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7-9). De atunci și până astăzi Satana și îngerii lui sunt prizonieri în lumea care a ales să creadă, prin Adam și Eva, înșelările mortale ale șarpelui cel vechi. 

Pentru a produce o rană adâncă în inima Tatălui și a se răzbuna pe Fiul, tot ce citim că a urmat Edenului, a fost rezultatul activității neîntrerupte a lui Satana și a agenților lui pentru distrugerea pământenilor pe toate palierele umanității. Însă cea mai important, pe palierul înțelegerii de fond a relației dintre Tatăl și Fiul. Aici Satana și-a dovedit inteligența diabolică. Neputând să ia locul Tatălui, nici a Fiului, a modelat înțelegerea Sfintelor Scripturi și i-a făcut pe oameni - prin Conciliile bisericești romane - să accepte existența unei „a treia persoane a dumnezeirii” sub care el, Satana, să poată opera înlocuind pe celelalte două dinaintea lor. 

Fiara din apocalipsa și impunerea doctrinei trinității

Satana s-a folosit de gruparea religioasă cea mai interesată de control, bogăție și guvernare pământească de sub soare: Biserica catolică - în toate fazele ei de dezvoltare: păgână, pseudo-creștină, imperială, papală. 

Biserica Romano-catolică a reușit să impună prin forță civilă toate erorile doctrinale de care Satana avea nevoie ca să distrugă înțelegerea corectă despre Tatăl și Fiul, și pentru a se insera pe locul al treilea devenind „vicarul” (adică „înlocuitorul”) celor doi. Avea nevoie să confiște gradual creștinismul și să-l umple cu teorii și termeni filosofici și păgâni, pentru ca să ducă creștinismul la picioarele lui, imperceptibil, în special printr-o dogmă cu ajutorul căreia să dividă și să devieze înțelegerea despre relația dintre Tatăl și Fiul, apoi să creeze o „a treia persoană a dumnezeirii” (Duhul Sfânt) pentru a deveni el însuși „dumnezeu” și a prelua controlul asupra minții tuturor oamenilor care aveau să muște din fructul otrăvit al înșelării. Toți cei care s-au împotrivit acestei înțelegeri drăcești, au fost șterși de pe fața pământului cu o brutalitate ieșită din comun, pe parcursul întregii istorii creștine. Iar ce vedem că se întâmplă astăzi prin transhumanism, control digital, inteligență artificială, un Nou Guvern Mondial, cipuri implantate în creierele oamenilor etc, toate sunt mijloace Satanei de „îndumnezeire” și de „locuire în oameni”. Căci Satana vrea să dețină cu forța tot ce Tatăl și Fiul își doresc de la oameni din proprie alegere: „să locuiască în ei”.

Revenind la istoria primelor secole, în timp ce agenții creștini ai Satanei au mers la Roma și au făcut din creștinism culmea opulenței omenești, biserica apostolică și post-apostolică a fost persecutată continuu și nevoită să „fugă în pustie” (Apocalipsa 12:14). Iată de ce apostolul Ioan trimite salutări bisericilor din Asia, nu celor de la Roma. La Roma, creștinii adevărați au ajuns doar ca să fie persecutați, dați la animale sălbatice în arenele romane să fie omorâți fără milă.

Biserica catolică, iar mai târziu Inchiziția catolică, a aplicat o stratagemă greu de combătut: numea „eretic” pe acela care îi punea în discuție autoritatea, apoi distrugea toate scrierile oponentului său și omora pe oricine ar fi deținut vreuna din scrierile acestuia; apoi formula după bunul său plac ceea ce acesta ar fi crezut. Evident, denaturând grosolan adevărul cu privire la ceea a crezut de fapt acel individ. În acest fel a devenit aproape imposibil de demonstrat ce anume a crezut cineva urât de biserica catolică. Iar la distanță de secole, orice încercare de studiu se lovește de acest prag al lipsei dovezilor în favoarea vreunui așa-numit „eretic”, deoarece singurele surse de studiu rămase sunt doar cele manipulate în trecut de catolici, în favoarea lor. 

Există însă o modalitate care desființează această stratagemă papistașă diabolică: folosește minimum de informație care a reușit - prin providență divină! - să scape nealterată prin secole despre crezul cuiva, formulează concluziile de bun simț cu privire la raportul conflictual a ceea ce credea el și persecutorii catolici, apoi lasă în seama ultimilor să demonstreze că aceste concluzii ar fi false. Dacă oponenții tac, înseamnă că aceste concluzii sunt adevărate; dacă papistașii contra-atacă, cere-le dovezi scrise despre ceea ce a crezut „ereticul” respectiv. 

Folosindu-se de aceeași strategie demonică descrisă mai sus, aparatul papistaș „a numit” sus și tare pe cei care nu voiau să admită concluziile sale drept „arieni”, în timp ce, pe cei care au acceptat concepțiile ei nebiblice, i-a numit „trinitarieni”. Astfel s-a generat conflictul dintre trinitarieni vs arieni. Însă primul conciliu, de la Niceea, nici nu îndrăznit să se atingă sau să pună în discuție „Duhul Șfânt”, darămite să-L facă o persoană distinctă de Tatăl și de Fiul. La acest conciliu notoriu, declanșat în urma unui conflict teologic început cu câțiva ani mai devreme, s-a dorit doar distrugerea a două identități de bază și legătura corectă dintre ele: a Tatălui și a Fiului. 

Ceva merită subliniat: conciliile ecumenice ale bisericii romane apostaziate de la credința apostolilor, au fost expres gândite să fie generatoare de controverse religioase. Iar faptul că au fost și foarte multe, conduce la ideea că au fost gândite să alimenteze aceste controverse de la un an la altul, din generație în generație. Întotdeauna cei care au fost la putere, au trăit bine în crize. ”Divide et impera” este marca specifică a bisericii catolice apostate. Luxurioasele concilii ale bisericii romane apostaziate, au fost gândite și cu scopul de a duce statul în faliment, ca să îl poată țină în șah-economic, la mâna ei. Doar în secolul IV au fost organizate 45 de concilii: 13 din acestea au fost „anti”-arianism, 15 „pro”-arianism și 17 „pro” semi-arianism. Observați vă rog câtă cheltuială a vrut Satana să facă - pe seama oamenilor înșelați - DOAR pentru ca să DISTRUGĂ înțelegerea corectă a relației dintre Tatăl și Fiul, și SĂ INTRODUCĂ șerpește dogma trinității, implicit despre „Dumnezeu Duhul-Sfânt” care „nu este nici Tatăl, nici Fiul”, dogmă prin care Satana a reușit să devină în sfârșit „dumnezeul”  celor care aveau să creadă această cumplită înșelare a Babilonului.

Cei ce compun ultima generație și-a făcut temele de (a)casă. Iar „acasă” nu mai e în Babilon, căci ei au ieșit din înșelare. Ultima generație și-a luat timp să își cunoască Tatăl și Fratele mai mare și e gata să fie protejată de îngerii cerești în ultima criză ce încheie istoria acestui pământ blestemat.

STĂ SCRIS: este un singur Dumnezeu și un singur Fiu trimis în lume, Domnul Iisus Hristos. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Duhul Sfânt al Tatălui este exact ceea ce scrie că este: „Duhul lui Dumnezeu”, de care S-a împărtășit și Iisus Hristos și de care se poate împărtăși orice om care dorește să fie părtaș de natură divină. „Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. ” (Evanghelia după Ioan 17:23)

         # ”Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți..” (Efeseni 4:6)

         #  „.. pentru noi (apostolii) nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl - de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi,

                                                                              și un singur Domn: Iisus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și prin El și noi. (1 Corinteni 8:6)

         # „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”

              (Evanghelia după Ioan 17:3)

Ultima generație de credincioși, care „urmează pe Miel oriunde merge”, formează RĂMĂȘIȚA „din orice neam, semenție și popor”. Este „femeia învăluită în soare” care așteaptă să fie invitată la „nunta Mielului”, căci Prințul Universului este gata să o întâmpine.

Patriarhii, profeții, Iisus Hristos și ucenicii Săi nu au crezut în trinitate.

Arius nu a crezut în trinitate.

Herulii, vandalii și ostrogoții nu au crezut în trinitate (vezi link).

Emlyn, Whiston, Whitby, Samuel Clarke, Lardner, Milton şi Isaac Newton nu au crezut în trinitate.

Socinianienii, unitarienii și anabaptiștii nu au crezut în trinitate.

Valdenzii și albigenzii nu au crezut în trinitate.

Girolamo Savonarola, Giuseppe Nagello, Hans Denk nu au crezut în trinitate.

Miguel Servet - cea mai strălucitoare minte a Europei anilor 1560 nu a crezut în trinitate.

Pionierii mișcării adventiste, în special cei veniți din rândurile Christian Connection, nu au crezut în trinitate.

Majoritatea covârșitoare a celor listați mai sus au fost prigoniți și arși pe rug de către Biserica Catolică, cea care deține patentul pe „dogma trinității”, dar și de către protestanții înșelați (vezi Calvin, din ordinul căruia Miguel Servet a fost ars pe rug).

Iată de ce, din rațiuni biblice și istorice, nici ultima generație NU poate accepta doctrina catolică a trinității.

Despre înțelegerea corectă a relației dintre Tatăl și Fiul și despre Duhul Sfânt [care există (!), dar nu ca a III-a „persoană” distinctă], citește acest articol dedicat: https://www.trinitatea.eu/crez-biblic-intelegerea-despre-dumnezeire. 

Detalii despre CE CREDEA ARIUS de fapt, în video subiacent: